Stimate Domnule Caramitru,
Mă aflu, de aproape trei luni, în curtea preamioriticelor miracole. Am umblat de am tocit harta, am depus în silozurile microfonice naţionale lanuri uriaşe de boabe melodice, am cunoscut oameni frumoşi ca femeia şi mi-am făcut, probabil, speranţe iluzorii. În timp ce, statistic, nouă tineri din zece doresc să plece din România, blazaţi, pe bună dreptate, de votu-n vînt şi de vîntu-n bot, obosiţi de nepăsare şi cinism, guvernaţi de mincinoşi şi de pungaşi în insectarul politic studiat ad nauseam de comentatorii sportivi ai laboratoarelor Irealitatea TV, eu doresc, pur şi simplu, să trăiesc în ce a mai rămas din ţara mea natală. Nici implacabila manelizare, nici ades pomenita şi aparent ineluctabila "imbecalizare", nici pesimismul acetic al unor Paler, Pleşu, Popescu, Ungureanu, nici adipoasa obrăznicie a oligarhilor suferind de hipertrofie televizuală care pun stăpînire, în direct şi indolenţi, pe legi, pe adevăr şi pe viitor... nu ştiu a-mi roade acest deziderat. Un singur lucru mă sperie la români: atavică şi exponenţială, laşitatea celor care, de pe fotoliul directoratului, scaunul senatorial sau platoul de televiziune, asistă pasiv, deşi înarmaţi, la inflaţia tumorii naţionale de parcă aceasta ar fi încîntătorul prunc în perioada-i de creştere. Din fericire, ne vor salva Uniunea Europeană (fie-ne martori bunii noştri vecini maghiari) şi, mai ales, Francofonia. Întrucît cea din urmă ne aminteşte brusc, în luna curentă, că mămăligarul maneloman cunoaşte bine fineţurile limbii ortolanofagilor cocoşanelizaţi, supun atenţiei Dumneavoastră, cher Monsieur, un dosar biografic şi un mănunchi de cîntece despre care îndrăznesc să cred că vor putea să vă convingă de legitimitatea unui act de prezenţă artistică sub formă de recital, par exemple, prin care subsemnatul, în cadrul iminentelor activităţi legate de Sommet-ul Francofoniei, ar putea surprinde în mod plăcut delegaţiile primite imperial graţie fondurilor pe care artiştii noştri (activi sau pensionari) le încasează noaptea, în luxuriante vise cu tipic ionescian.
În aşteptarea răspunsului Dumneavoastră şi mulţumindu-vă anticipat pentru timpul pe care mi-l acordaţi, vă salut cu deferenţă şi prietenie.
Leonard Constant
No comments:
Post a Comment